Culorile tristeții

M-ai trezit din neputință
 În timp ce visam
 Nuanțe nenumite
 Adunate în grabă
 Pe vreun alt șevalet
 Uitat în grădină
 
 
 Singur
 Satul de oameni
 Culegeam flori de mac
 Cu care împleteam
 Cununile tăcerii
 
 Prin ochii cerului 
 Cu priviri șirete
 Soarele a crestat
 Un curcubeu 
 În culorile tristeții

Similitudini

De atâtea ori singuratea
S-a plimbat prin mine
Ca o fantomă
În căutarea unui trup-culcuș
Gândurile smulse
De acel timp crud
Mă tăvălesc
Prin țărână
Împart cu tine
Și întuneric și lumină
Sunt  poemul rătăcit
În sertarele
Inimii tale....

Între nori și lumină

Poezia nu poate fi înțeleasă
 De cei care vreodată nu au plâns
 În numele iubirii
 Lacrimile nevinovatilor
 Pot scrie despre  viață
 Mai frumos dcat un stilou
 Cu cerneala de aur
 Aripile lor se vor înălța
 Într-un cer deschis
 
 
 Fiecare literă
 O șoaptă în căutarea
 Libertății
 Cuvintele
 Însetate de cunoaștere
 Curcubeu
 Între nori
 Și lumină
 

Clopote ninse

Ești treaz prin
 Gandurlei îmbâcsite
 Cu fumul ultimei țigări
 Din pachetul primit pe ascuns
  Jucărie interzisă
 
 
 
 Faci nopți albe
 Până ce zilele devin roz
  
 
 
 Respiri singurătatea
 Ca pe o ultima gură de oxigen
 Diluat cu teamă
 În camera întunecoasă de spital
 Cuvintele au ecou
 De clopote ninse
 

Omul de nisip

sunt omul de nisip
 ce l-ai închis
 în eternitatea
 unei clepsidre
 mâinile mele
 vor purta
 rănile timpului
 urme de raboaie
 amintirile lutului
 frământat...

Pâinea de casă

Bunica făcea pâine de casă
 Din două în două zile
 Dintr-un aluat ce mirosea
 A mâini îmbătrânite
 
 
 Frământa amestecul
 Precum Dumnezeu lutul
 Din care a creat omul
 După chipul și asemănarea lui
 Sau furtunile norii
 Înainte de ploaie
 
 
 Când era gata de copt
 Făcea semnul crucii
 Cu mâna dreaptă
 Și spunea o rugăciune
 Udată cu lacrimi 

Sinucidere poetică

 Mă întrebam mereu
 Ce voi scrie într-un ultim poem
 Lăsat lumii
 Într-o cameră întunecoasă
 Cu pereții îngălbeniți de fum
 Și gratii la fereastră
 Închisoarea mea de fiecare zi
 Unde fericirea pâlpâie
 Sub un voal de lacrimi
 Pruncul din mine
 Vede acum viața ca o moarte
 Continuă
 Penelul a încetat să mai scrie
 A câta sinucidere poetică?!