pleoapele rănite
lângă fântânile întunecate ale ochilor tăi realitate plutitoare rostogolirea perlei semn de prevestireîn așteptarea stearpă cad fulgii ca o sabie ce nepricepuți sunt îngerii nu cunosc adevăratul întuneric când din ceruri țâșnesc albastrul peste umeri ce sălbatică certitudine
o simt nici pereții aceștia scrijeliți ori patul sărăcăcios nu mi-o pot sfărâma nici de ar fi lumea
dedublată în lumini și sfere să ne întindem poezia pe trupuri să strălucească precum nisipul în deșerturi dincolo e liniște un tu venind negreșit zâmbetul ce dărâmă ziduri și nicio figură străină
numai perdeaua trasă îmi spune că visez sângele din zăpadă că a început războiul în palmele mele
cuvinte necurățate de-ar înnopta în noi zborul inimilor neatinse cu gloanțe de argint pe care odată am pictat amândoi armonii pastelate
