ca niște cadavre umblătoare într-un cimitir
orașul cu cer plumburiu și-a deschis pleoapele
un demon așteaptă să îi strângă la piept
dacă ne-am putea măsura inteligența
prin capacitatea de a ne aminti cum se rezolvă
ecuațiile de gradul al doilea am evolua
la stadiul de pești acum suntem mormoloci
și ne înghite oceanul
totuși oamenii sunt frumoși dimineața
buchete de trandafiri ofiliți
simți cum din ei se scurge
toată pofta de viață
cum se îndreaptă spre o sinucidere în grup
repetată știută pe de rost
călăii și-au pus măștile
au mâinile reci
mâine vei muri din nou
Photo by Nancekievill@deviantart.com
