respiri un aer complet diferit de al meu care spulberă monotonia din cei patru pereți
când plutești deasupra a mii de miracole să fie rănile deschise acum nimic nu mă doare
vise pe lumina lor călătoresc precum o magică întrupare nu poate fi strigare-n pustiu
cineva mă aude un tremur de ploaie zvâcnire în pleoape dincolo de realitate străfulgeră
un drum îți spuneam să lași totul să uiți cuvintele nu mai au semnificație aici se bucură colecționarii
de clipe scenariul curge se scrie singur dar viața te recuperează te restituie nu crezi în inutila minciună
de ce ar plânge careva pentru mine de ce ar interveni ei în opera nimicului în orbire se crapă de ziuă
peste toate inimile dar am decis că de acum încolo am să dorm o vreme printre cântece și bătăi de aripi
