simt suferința lumii cum se aseamănă cu toate păsările
care pleacă spre țări calde la radio se aude un marș funebru nu știu
de ce mă gândesc la sinucidere în creier o voce îmi spune că sfârșitul va veni
nu știu când și cum dar va veni vă previn de pe acum mi-a spus-o dumnezeu
la rugăciunea de seară sau cine o fi fost în flacăra lumânării cu ură cu blestem
e 2:00 poate într-o zi voi scrie poemul ăla sincer despre mine poate voi primi curaj
să mă dezbrac să înceapă orgia dar e suficient o bucată un puzzle enigmă cred că mi-e
frică de mine mulțimea asta de ochi și de brațe de guri o furie mută o viață ce a uitat
să-mi mai zâmbească cer despicat unde te-ai întâlnit întâia oară cu moartea -rutină calmă
șansă mea de a rezista cu mine kamikaze fără happy end
