post depression wounded sky

 

mă întreb cum ar arăta cerul în ziua sinuciderii mele

după atâtea plăceri pământeșți în care îmi scăldăm carnea

în cărnuri străine aproape crezând în iubire dacă din inima ta

nu cunosc decât muzica gloanțelor și felul ciudat de a rămâne fără tine însăți

fiindcă atât de orb am fost încât mă ghidam după dezordinea lumii

cât aș vrea să răscumpăr azi cifrele ascunse am rămas în camera ta cu

ferestre de la care priveam marea mă doare că nu mai pot să-ți scriu ca altădată

cu sânge pe cearșafuri până la descompunerea atomilor distilând culori și arome

azi o lacrimă îmi aduce aminte de prăbușirea sub tancuri

 

 Photo by:

Akhenaten-Aten -deviantart.com 

 

 

 

 

voi nu ați trăit iadul

 

cu toții au plecat numai eu am rămas aici  o umbră

poate  ultim obstacol în calea propriei existențe

în calea propriei decăderi ritual fără lumânări aprinse

privesc  oglinda trupului meu lacăt fără chei

și știu când mi-e dor să mă strig să-mi ascult spaima dintre coaste

voi nu ați trăit iadul v-au bucurat inimile furate de dragoste

însă eu am pictat zidurile cu nesfârșite caricaturi

sunt aproape de mine mi-e liniște și frica nu mai există