Asumarea mea are proteză dentară
zâmbește calm
liniștită dar nu sedată
știe să muște când adevărul mistuie
Accept
Rămân
Nu fug
Nu mă ascund
Nu dau vina
Pe voci fără ecou
Nu sunt criminal
Să-mi acopăr urmele
Le las la vedere
Fără martori
Fără vină sau scuză
Îmi cunosc prea bine fisurile
Nu le transform nici în victorii
Nici în medalie
Repet asta ca o mantra
Intrată în pieptul meu
Devin nedefinit
Incert indecis
Umbră în căutarea luminii
Mă întreb
Cine este aproapele meu
Și iubesc să fiu să nu mai fiu
Mă simt atât de aproape de viață când mă scufund
Mă lovesc de pietre
Mă pierd
Printre valurile
Adunate cu jale
În ochi
