un rai venit mai devreme

                                                  
 umbrele nu aprind focul spargi timpul ca pe o vază veche 
 îl calci în picioare atingi cu o unghie cerul
 dintr-o viață în alta e aproape lumină
 semne de întrebare în inimi ce până mai ieri 
 cerșeau iubire nu știu povestea asta dacă 
 a avut început cunosc numai pereții reci două mâini 
 străine și zgomotul sângelui am împărțit cărarea
 am avut moartea mea mai bună ca a celorlalți 
 un loc de joacă pentru animale sălbatice în care zilnic
 se împușcă porumbei vezi raiul meu a venit mai devreme 
 lăsați un mesaj după semnalul sonor 

dance me to the end of the world /dansează cu mine până la sfârșitul lumii

imperfectă această iubire
 sunt azi ești mâine întârziat
 cu puterea unui ritual
 descânți o mantră
 până adorm
 somnul deschide aripi
 am uitat să mă îmbrac galant
 iartă-mă
 să dansăm și așa
 în straie sărace
 oricum
 în afara lumii
 a timpului
 nu ne vede nimeni
 până și cerul are ochii închiși
 
 mă chemi să respirăm imperfecțiunea
 unei seri bântuite
 fără sticla de vin
 atât de necesară 
 avem numai albastrul
 de noapte ce va să vina
 și iubirea asta surdă
 conjugată la condițional perfect

second skin

 vine firesc un început de primăvară când pomii pulsează lumina
 viața-i peste tot până și morții se întorc la moartea lor mai bogați cu o iubire
 numai tu tu vei trăi mereu în mine curgi sânge pur prin venele-mi plăpânde
 suflet prețios cu care mă armonizez mă îmbăt visez
 cine ar vrea să se trezească fără a strânge în brațe
 măcar în lumea cealaltă vraja numai tu poți deschide larg poarta
 tu ale cărei cuvinte blestem îmi sfâșie carnea
 you're my second skin șopteam și durerile se rostogoleau
 de pe munte nu știi dar adevărata noapte începe
 cu primul strigăt o mână întinsă prima dată când
 ne iertăm păcatul fără să ne dăm jos de pe cruce

Fumez.Satana îmi da like

Nu-mi amintesc cu exactitate(nimeni nu îmi cere, nu mă bate ,nu mă ceartă pentru asta)când am început să fumez.Are importanță? Nu știu nici să mă fi lăsat vreodată de ''viciu''. ''Bani arsi'',săreau ai mei cu gura și mă durea, vorba unei colege, la patină.De parcă în viața asta de miroase arareori a trandafiri și mai tot timpul a latrină e ceva mai plăcut ca fumul.Fumul de înainte, de după,de ...între.Țigara de dimineață, de trezire, aia de la cafea, cea de început de muncă, de pauză-pauze, de nervi, de stress, de futu-le mama lor de probleme, de băga-mi-aș pula-n ea viață (asta se scrie corect cu multe liniuțe de alea ,numite cratime,unii nu reușesc)...De altfel, nici nu îți trebuie un motiv să fumezi.Îl cauți dacă e neapărat nevoie.Never in my case! E plăcere,e demon,iar eu am ajuns să îmi iubesc demonii și să mi-i accept.
Ca și cum ai poftă de portocale,sex,să te mastrurbezi,să te caci,poftim comparație ,așa îți vine și să tragi un fum,două,trei,întreaga țigară.Te calmează,relaxează,eliberează ,îți este prieten,hrană,dorință împlinită .
Bine, astăzi să-ți chemi AFARĂ colegii la o țigară este literalmente pleonasm .Hm,idioții ăia cu scaun sub cur și legile lor .Nu le-am înțeles niciodată.Nici matematica,chimia,fizica,manelele și multe altele.Dar încă nu am ajuns la capitolul despre lucrurile ce nu le înțeleg.Dacă va fi unul...De asta m-am lăsat de drept înainte să îl încep.Poveste veche,poate am să vi-o spun vreodată.Poate...În curând vor interzice pisatul ,mâncatul sau muia în locurile publice.Și știm cu toții că dacă îți vine este natural ,uman și logic să o faci.
Nu mai scriu.Sunt obosit.Aprind o țigară .Nu știu dacă este ultima de azi sau prima de mâine.Satana zâmbește.E pe facebook și dă like.

șoareci la indigo

 întâi m-a posedat viața cu o forță nebună
 din brațele ei primitoare nu m-a scăpat vreodată
 cu mâini calde mi-a împletit șirag înțelepciunea
 exist se pare în alb dar negrul veghează
 precum lupii la o stână cu colții mereu gata
 să sfâșie să străpungă noi și noi inimi 
 e totuși o lume neîncăpătoare pentru șoareci la indigo
 aștept iubirea să mă pătrundă ca un venin o boală
 de care aș putea suferi mereu pe care să o port
 odată cu sângele aerul și apa
 poate că aici ucidem pentru ca dincolo
 orbi să recăpătăm lumină
 
 nu știu dar timpul deodată pare că 
 se oprește în loc își trage sufletul 
 apoi cu forțe proaspete aleargă 
 spre noi și noi chemări 
 restul golului îl acoperă cu 
 anotimpuri venite prea devreme
 știu din visul ăsta mă trezesc buimac
 strig pentru demonii mei sunt mândru și responsabil