mănânc o portocală o decojesc precum amintirile cu mama
memoria ucigașă nu se oprește aici niciodată rage din piept
leoaică în puteri depline pentru asta nu există vreo explicație
numai legile naturii vertij ce-mi spintecă fruntea cu
tone de întuneric și țipete păsările redate cerului nu-mi cunosc
glasul undeva în mine se scălda tristețea să-ți spun ce știu despre
moarte sunt spini ce înfloresc aici nimeni nimic al nimănui
brațele aripi ale străbunilor tăcere explodată lumina arde în afară
curge în săgeți strivind privirea îmi sunt ochii un psalm
nu pot decât să mă prefac că mi-e bine că există pace iubire
ce rost ar avea steagurile de luptă atârnate pe biserici albe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu