sâmbătă, 25 august 2018

dance of the slaves


 
 ucigașul din mine a plecat precum o cenușă reculeasă
 n-a uitat să ude florile de pe mormânt nici să închidă ușile
 muream de curiozitate ce avea să îmi lase în locul inimii
 mereu călătoare poate panglici pictate cu sânge 
 în orașul din mine aerul dansează tango se joacă ruleta rusească
 delirul unui întuneric ars impregnat în piele o furtună pe care din răsputeri
 încerc să o țin în loc iubire necesară nici minciună nici adevăr mi-a bătut un 
 cui în creștet de el poate agăța o oglindă sau icoană la urma urmelor niciodată
 nu m-am conformat ideii de veșnicie nu știu ce amintiri să iau cu mine dincolo
 așa că rămân să trișez îmi spun că mă voi transforma cândva într-o pasăre și mă
 voi înălța deasupra grotelor de piatră unde strămoșii își încălzesc mâinile la foc iar
 la final nu voi privi nici în sus nici în jos voi striga e în zadar dispărând printre ferestre 
 
 Fotografie de Adrian Drott
   

vineri, 10 august 2018

dreptul de a ucide

 nu e nici cer nici pământ
 e un dumnezeu mai mare ca
 acela pe care nu l-ai cunoscut vreodată
 un abandon în brațele mamei 
 atât de dorite o fereastră prin care
 zi de zi lumea-și țese zădărnicia
 ai să vezi că viața își cere
 dreptul de a ucide
 că fără trup fără chip e doar cuvântul
 când undeva au să mă găsească 
 oprit din continua fugă
 acum știu cum de niciodată
 nu mi-am cunoscut frații ori surorile
 prieteni tot mai puțini
 pentru morți nu se plătește chirie
 ei au oricum buzele pecetluite
 nu pot striga că ar dori să rămână
 supraviețuitorii rup pâcla de întuneric
 pe ecrane gigantice scena crimei
 sânge și creieri împrăștiați peste tot
 am jurat să nu-i plâng 

Fotografie de Gerbinoa- Deviantart