sâmbătă, 25 august 2018
dance of the slaves
ucigașul din mine a plecat precum o cenușă reculeasă
n-a uitat să ude florile de pe mormânt nici să închidă ușile
muream de curiozitate ce avea să îmi lase în locul inimii
mereu călătoare poate panglici pictate cu sânge
în orașul din mine aerul dansează tango se joacă ruleta rusească
delirul unui întuneric ars impregnat în piele o furtună pe care din răsputeri
încerc să o țin în loc iubire necesară nici minciună nici adevăr mi-a bătut un
cui în creștet de el poate agăța o oglindă sau icoană la urma urmelor niciodată
nu m-am conformat ideii de veșnicie nu știu ce amintiri să iau cu mine dincolo
așa că rămân să trișez îmi spun că mă voi transforma cândva într-o pasăre și mă
voi înălța deasupra grotelor de piatră unde strămoșii își încălzesc mâinile la foc iar
la final nu voi privi nici în sus nici în jos voi striga e în zadar dispărând printre ferestre
Fotografie de Adrian Drott
vineri, 10 august 2018
dreptul de a ucide
nu e nici cer nici pământ
e un dumnezeu mai mare ca
acela pe care nu l-ai cunoscut vreodată
un abandon în brațele mamei
atât de dorite o fereastră prin care
zi de zi lumea-și țese zădărnicia
ai să vezi că viața își cere
dreptul de a ucide
că fără trup fără chip e doar cuvântul
când undeva au să mă găsească
oprit din continua fugă
acum știu cum de niciodată
nu mi-am cunoscut frații ori surorile
prieteni tot mai puțini
pentru morți nu se plătește chirie
ei au oricum buzele pecetluite
nu pot striga că ar dori să rămână
supraviețuitorii rup pâcla de întuneric
pe ecrane gigantice scena crimei
sânge și creieri împrăștiați peste tot
am jurat să nu-i plâng
Fotografie de Gerbinoa- Deviantart
e un dumnezeu mai mare ca
acela pe care nu l-ai cunoscut vreodată
un abandon în brațele mamei
atât de dorite o fereastră prin care
zi de zi lumea-și țese zădărnicia
ai să vezi că viața își cere
dreptul de a ucide
că fără trup fără chip e doar cuvântul
când undeva au să mă găsească
oprit din continua fugă
acum știu cum de niciodată
nu mi-am cunoscut frații ori surorile
prieteni tot mai puțini
pentru morți nu se plătește chirie
ei au oricum buzele pecetluite
nu pot striga că ar dori să rămână
supraviețuitorii rup pâcla de întuneric
pe ecrane gigantice scena crimei
sânge și creieri împrăștiați peste tot
am jurat să nu-i plâng
Fotografie de Gerbinoa- Deviantart
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

