e un dumnezeu mai mare ca
acela pe care nu l-ai cunoscut vreodată
un abandon în brațele mamei
atât de dorite o fereastră prin care
zi de zi lumea-și țese zădărnicia
ai să vezi că viața își cere
dreptul de a ucide
că fără trup fără chip e doar cuvântul
când undeva au să mă găsească
oprit din continua fugă
acum știu cum de niciodată
nu mi-am cunoscut frații ori surorile
prieteni tot mai puțini
pentru morți nu se plătește chirie
ei au oricum buzele pecetluite
nu pot striga că ar dori să rămână
supraviețuitorii rup pâcla de întuneric
pe ecrane gigantice scena crimei
sânge și creieri împrăștiați peste tot
am jurat să nu-i plâng
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu