city of love- diminețile de după

poate nu am știut să te iubesc cu adevărat
poate că da îți aduci aminte acele dimineți
când deschideam ferestre și razele ni se odihneau
pe tâmple numeai asta copilăria soarelui te așezai
la nord de iluzii cântând ceva despre rai undeva acolo
pe străzi într-o altă lume un carnaval fericirea perfectă
nu există vine toamna frunzele se rătăcesc într-un zbor
precum visele în care pluteai în camera albă dincolo de moarte
unde uiți numele tuturor lucrurilor lumești deodată se face frig târziu
și liniște până la apropierea sângelui în ochi în timpane ape limpezi
peste pietre însetate ne sărutăm înainte de naștere după întuneric
un dans al stelelor m-aș bucură ca mâinile noastre să păstreze cuiele
n-aș știut să iubesc cu adevărat inutile ar fi cuvintele scrum lacrimi
trupuri înlănțuite în căutarea ghilotinei 

Photo by Laura Makabresku-deviantart

Désobéissance

       
 
 
 a fost cald în ziua înmormântării mele
 mi-am visat de mult locul pe când am știut
 că nu sunt decât o ficțiune o vocală repetată
 neascultare și nesupunere aș spune pe alocuri
 dezgustător obscen monstruos dar sunt doar
 impresii din experiențe personale din șirul zilelor 
 în care abandonam o memorie mocirlă un animal
 cu gheare ascunse în așteptarea unor bătăi de aripi
 ai mai văzut moarte rănită cu ochii oglindiți în ferestre 
 singură în ciuda tuturor lumilor luminilor luminilor lumii
 într-un exercițiu de imaginație aveam inima îngustă 
 și nu pierdeam zâmbete cuvinte viața această iubire 
 fără folos fisură în carnea-mi țărână știi cât a durut 
 cuțitul 

Fotografie de ssconi - Slave of god