Life is somewhere else

             

îți voi scrie despre abandon

căci nici iubirea nu contează

când sufletul ți-e sfâșiat de lupi

și nici credința

sunt doar guri hulpave

ce îți privesc sângele

îți frământă carnea

ca într-un desfrâu

te dezbracă fără rușine

dumnezeu a mai trecut pe aici

după zile de absență

dar n-a intrat în biserici 

inimile au început să se  răcească

dacă ești atât de plin de milă doamne

înfige cuțitul și stinge lumina

eu am jurat

că mă voi întoarce

și de aici

și de dincolo 

 

Fotografie: KariLiimatainen@deviantart 

 

 

să curgă sânge baby

 

înaintea iubirii a fost moartea

cea fără de lumină o rană în care se strângea

un abandon odată am adormit în timp ce te plimbai

cu un cuțit prin mulțime sunt beat și nedemn să cad în brațele tale

fără o jertfă ...

Fotografie :Tinselswan_deviantart

 

 

Obscenitate

 

am fost doar o iubire în marea de iubiri

nici prima nici ultima o rătăcire a cărnii

rana ce se forma din întunericul zgâriat

de lumină în cele din urmă am priceput cum

păsările își lasă cuiburile precum creștinii rugăciunile

prin curtea bisericii poate că merit să fiu acuzat de obscenitate

și pedepsit să mi se scoată ochii mă autudenunt hai aruncați cu ură
sunt sătul să mai trăiesc fără mine

Fotografie:DaceAllsop_deviantart
Din volumul ''Dreptul de-a ucide''

 

 

solve coagula

 

privește oamenii câte chipuri atâtea minciuni

într-o zi am să fug din calea luminii și îmi

voi duce copiii la o execuție publică după

masa de prânz și desenele animate despre

sfârșitul lumii  oricum între ele este o diferență

sesizabilă numai sub microscop precum cunoașterea

tuturor dumnezeilor după atâtea ceasuri de neascultare

a slujbelor când mintea ți-e în beznă și simți cum demoni

își aștern coroane peste nodurile din viața ta ce idee să vrei

să îți învingi destinul cu un alt destin în drumul spre casă 

 

 Fotografie : Marina Abramovic
Din volumul în lucru :Dreptul de-a ucide

 

Satanaeu

nu știu nici acum de erau limpezi sau nu apele
durerile crestau pământuri până la măduvă
de păcate-s cerurile pline  spuneai
și mi-ai cerut să renunț la principii
s-a scurs din mine ultima picătură de lumină
ca o cerneală cu care scriai rugăciuni
pe atunci îmi căutam culcuș lângă un rug
unde năpârlesc șerpii  alunecând spre viață
cu puterea unui uragan plin de suspiciuni și
în derivă cândva am fost înrobit de dragoste
un dumnezeu mărunt tremurând sub piele ținea
predici despre sfințenii și desfrâu atunci ai aruncat
prima piatră nu mai ești decât luna ce mă veghează
pe partea întunecată într-o noapte fără stele până la
cântatul cocoșilor

Photo by:CrimmsonOnyxx_deviantart.com

experimental porn

nu înainte să umblăm unul prin celălalt
în același ritm aceeași culoare nu înainte
să ne cunoaștem sângele să ne sorbim
tot întunericul să o iei odată cu mine prin
lume în căutarea cântecelor noastre
să nu ne abatem de la trasee chiar dacă
ne va fi sete vom dansa dintr-o singură mișcare
un singur trup izbucnind în vid


Photo by betrayedme_deviantart 

Bypass

Surâsul mamei
Pierdut printre paginile
Unui vechi album de fotografii
Mi-a spus odată
Că în locul ei
Va umbla lumina
Dar întunericul
Șuieră în mine
Cu un vânt ce aduce tăceri
Cândva inimile erau mari
Și noi oamenii atât de mici
Parcă și azi mă privesc ochii
Din aceeași odaie
Locul unde
Lacrimile sunt mereu
În cel ce le trăiește

labirintul ilogic al iubirii

într-o altă viață am să te iubesc cu adevărat
pe această o irosesc încercând să recompun
fiecare fărâmă de amintire ca niște cioburi de
oglindă oamenii au suflete povești cum copacii frunze
îmi place să privesc ferestrele să las mesaje înainte de plecare
să măsor dorul în ani lumină dar mă poticnesc în această moarte plănuită
mă ierți că vin în față ta cu mâinile sacrificate în rug
iubire e atunci când se nasc din lacrimi catedrale
când respirăm lumina lumii o stare galactică
pământ și cer atingandu-se cutremurati 

 Fotografie de Dean9001_Deviantart_Flowering of forever

turritopsis nutricula(Conține cuvinte pe care ipocriții încă le mai consideră obscene !)

nu mi-a reușit nicio tentativă de sinucidere
viața un sac de gunoi prea mult cărat în spate
a început să pută mereu mi-am ascuns lacrimile
în coaja unor răni acum au devenit puroi
la nivelul următor îmi vor reteza capul
și mi se vor plimba prin amintirile cu prunci nenăscuți
dintr-o dată mă va cuprinde frigul nu-mi vor căuta milă în ochi
cât de sus pot zbura fluturii nu am aflat niciodată
peștii se hrănesc cu pești spuneai mi-a fost imposibil
să înțeleg în locul cuvintelor au crescut cadavre
moartea nu îți ia durerea doar le-o dă celorlalți
din suflet în suflet grămezi cu întuneric
ghețari mi se plimbă prin artere mi-au întors carnea pe dos
precum poșeta unei curve la interogatoriu o muie mică te piși după
pentru pula-n pizdă nu mai au prezervative

cât de frumoși sunt oamenii dimineața

cât de frumoși sunt oamenii dimineața
 ca niște cadavre umblătoare într-un cimitir
 orașul cu cer plumburiu și-a deschis pleoapele
 un demon așteaptă să îi strângă la piept
 dacă ne-am putea măsura inteligența
 prin capacitatea de a ne aminti cum se rezolvă
 ecuațiile de gradul al doilea am evolua
 la stadiul de pești acum suntem mormoloci
 și ne înghite oceanul 
 
 
 totuși oamenii sunt frumoși dimineața
 buchete de trandafiri ofiliți
 simți cum din ei se scurge
 toată pofta de viață
 cum se îndreaptă spre o sinucidere în grup
 repetată știută pe de rost
 călăii și-au pus măștile
 au mâinile reci
 mâine vei muri din nou 

Photo by Nancekievill@deviantart.com