dumnezeul tãu a plecat mai devreme la culcare
obosit de toate poverile lumii
din gura ta recunosc vocea care
mi-a spus cã am cea mai frumoasã inimã
voi reȋncepe sã te iubesc mi-am jurat
ştiam cã ȋntunericul din jurul nostru e o chestiune de percepţie
şi cã dureazã clipe pânã la sosirea unei dimineţi ȋntârziate
ȋnsã în noaptea de deasupra noastrã plinã cu ochi
ne vom cãuta fiecare morţile ascunse ȋn cearşafuri
plutind ca doi ȋndrãgostiţi pe insulã
aceastã iubire o voi purta cu mine ȋn porturi
un copil pe nisip jucându-se stau braţele mele
când ȋţi caut prin mierea somnului atingerea
ca şi cum de asta depinde tot ce-mi rãmâne aici
şi dincolo
e noaptea adevãratei noastre naşteri
sã mergem sã privim corãbiile
printre porţile cerului şi bãtãile din aripi
