untitled love

îmi iubesc mâinile care ating cerul tău

în fiecare dimineață

cocorii

marea

înainte să răsară soarele

un joc de-a moartea și de-a viața

sătul de vuietul firesc al lumii

am să mai zac un timp în trupul fragil îmi repetam

ca un blestem

condamnat să-mi port carnea

pe nu știu ce drumuri

până la ardere

până la scufundare

 

 

 

nu mi-e frică să locuiesc în mine cu tăcerea

 

amintirile sunt  o vâslă  spulberă suflet

îndurerat suferind privesc cum zboară corbii

peste ghilotine

nu am avut credință decât pentru iubire

apoi am văzut că toate lucrurile sunt furate de viață

și moarte suntem neființă făuriți din decăderi

astăzi îmi văd copilăria  un păianjen cățărat pe inimă

 mama citindu-mi povești bunica cu plăcinte coapte

ai să-mi guști  încă  o dată sângele să nu-l întrebi de ce am plecat

într-un oraș fără biserici unde îngerii sunt orbi 

 

Photo by carts-deviantart.com