Psalmul 666

 

iubesc obscenitatea

strigam cu toți demonii din mine

atât de târziu în noapte

ca o înfometare a sufletului

din pământul prea gol

nu că aș fi un sclav

al plăcerilor

dar e omenesc

să te lepezi de lanțuri

în drumul spre iad

știind cum ești mințit

nu flăcările te mistuie

ci răsuflările de gheață

fiecare păcat e o treaptă

cu fiecare treaptă liniștea se aude

liniștea e un poem în vers alb

cu sânge cărămiziu

și steaguri purpurii fluturânde

într-un colț un înger seduce o copilă

în inimi neliniști

vei invăța și mersul pe apă

dacă nu ai alți dumnezei

în afară de tine

 

Fotografie : Omri Koresh   deviantart.com 

 

 

Erezii și steaguri mov

 

În locul fostului bordel
Cămara cu plăceri
S-a ridicat o biserică
Cu mâinile murdare de păcat
În picioarele goale
Într-o închisoare a minții
Acum tainic se spală creiere
Haideți, intrarea e liberă
Cei care până la moarte
Își varsă sângele pentru binele omenirii
Așa văd o picătură din rai
Să arunce primul piatra
Dar pietrele sunt grele
Prețioase pentru inimi pe altar
Foștii împătimiți de amor
Îți flutură icoanele pe sub nas
Ca niște guri care stau să vomite
Aici e calea, adevărul și viața
În latrine prea mirositoare a căcat
Avem nevoie de suflete
Și gloanțe, aș adăuga
Funii, săpun și o execuție publică
Trecătorii zâmbesc perfid și își scuipă în sân
Cât de frumoși le erau sânii! 
Curvele jubiliază
Au exersat o viață "cântatul"
La cor, în cor
Nu ai aflat?
Aneta a avut orgasm
La slujba de seară...