iubesc obscenitatea
strigam cu toți demonii din mine
ca o înfometare a sufletului
din pământul prea gol
nu că aș fi un sclav
al plăcerilor
dar e omenesc
să te lepezi de lanțuri
în drumul spre iad
știind cum ești mințit
nu flăcările te mistuie
ci răsuflările de gheață
fiecare păcat e o treaptă
cu fiecare treaptă liniștea se aude
liniștea e un poem în vers alb
cu sânge cărămiziu
și steaguri purpurii fluturânde
într-un colț un înger seduce o copilă
în inimi neliniști
vei invăța și mersul pe apă
dacă nu ai alți dumnezei

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu