De cealaltă parte a cuvântului

redai viață pietrelor
 printr-o îmbrățișare
 când împrăștii noroiul din inimă
 peste morminte încă pâlpâind
 poți ridica un munte
 din vise sau treziri
 
 
 nu aveam la îndemână uitarea
 ci doar acel sertar al memoriei
 din care dureri și fluturi
 împodobeau poiana
 aripi ciuruite
 cuvinte cu venin
 
 
 îmi repet mereu
 acea fantasmă cu neguțătorii de iluzii
 de care-ți aminteam
 într-o șoaptă
 călătoria pe mare
 suflet atârnat de un val
 
 
 nu știu dacă viața
 ori o moarte
 m-a adus aici
 treceam cu pași repezi de o parte și de alta
 iubire-rugăciune
 rugăciune-blestem
 
 
 
 
 
 

Între oameni și nori

voi exista și dincolo
fiecare poem ca o moarte
ce o împrăștii în lume
adun sămânța cuvintelor
zidită în suflet
un revolver cu gloanțele oarbe
mi se agăță de limbă
gânduri fără nume
smulse din conștiință
mă tăvălesc printre versuri
șterg pleoapa cu dezamăgiri
nici azi n-am putut cuprinde
văzduhul în brațe
singur m-am întors
de partea cealaltă
e mai multă lumină
cobor un zâmbet
din ograda zeilor
ca semn de pace
între oameni și nori

One love

născută cu ectopia cordis

pe când vântul avea culoarea
frunzelor râncezite
de partea cealaltă
a vreunui copac
ce încă stă în picioare
ţinut în viaţa
de perfuzia cu iluzii
ochii înceţoşaţi
a unei inimi advarate

prin crăpăturile întunericului
uneori soarele-i zâmbea
în acuarelă
şi-i pictă pe chip
coroane de lumină

atât de rece în spitale
transplant de cord
organe ţinute la gheaţă
de grădinării universului
sculptori în carne

există iubire
una singură
one love
restul sunt doar peregrinări
între aici şi dincolo
proiecţii mincinoase
pe un ecran din vid

La poupee tragique

cine mi-a furat cerul
a întrebat abătută
păpușa fără zâmbet
și roșeață în obraji
n-a mai plâns așa
de la înmormântarea primului cuvânt
undeva dincolo de
ochii împietriți
sub glie au început a bate
clopotele
în cadențe străine
fiecare lacrimă

înălțare și blestem

tristețea se pictează
în alb sau negru
o linie întreruptă
electrocardiogramă
a unei inimi în ghips

( fotografie de Eleanor Boyce)

Pradă

Cămașa iubirii
 Mi-a rămas mică
 Lipită de trup
 Muribund pe cruce
 Cu patimi ce leagă
 Întuneric de lumina
 
 Nu mă întrebați
 Cum e posibil
 Strângeți și voi
 O inimă în pumni
 Până veți simți
 Gustul de lut

Alungat, am rătăcit

M-ai alungat din tine
 Veșmântul cerului
 Aruncat în mare
 Cimitir de gânduri
 Uitate-n paranteze
 Ecuație
 Cu inimă necunoscută
 
 Nu-mi amintesc
 Ce porți m-au adus
 Spre acea noapte sălbatică
 Printre aștri nelustruiti
 Poate am rătăcit
 Între două povești
 A mea și a noastră

Carnea cuvintelor- Fotografie de Mircea Bogdan Lungu

Nu pot stă departe de cuvinte
Cu toate că mă biciuie
Îmi rod din carne
Fiecare celulă
Transformată acum în silaba
Cu litere de sânge
Îmi scrie vindecarea

Rănile pansate cu tristeţe
Se reflectau coroană de spini
Într-un univers paralel
Cu timp nemărginit
Amintirea mea
Hieroglifă
Ce străpunge
Uitarea

Pansament pentru tristețe

În mine s-au desfrunzit toți copacii
 Ca umbrele ce fug de lumină
 Culori opace pictează
 Tablouri cu natură moartă
 Prea mult îmi strigă în sânge
 Cuvintele- arme albe
 Ce își ascut tăișul
 De buzele inimii
 
 
 Sfârșitul- un asfințit transparent
 În care mâini flămânde
 Pipăie neant
 Dacă-ți vei întoarce privirea
 Către mine
 Chipul nemângâiat al singurătății
 Poate-ți va dărui
 Pansament pentru tristețe
 
 
 Dar știu
 Fiecare șoaptă
 Ascunsă în povară
 Mă aruncă mai adânc
 Dincolo de ceruri
 Nu mă așteptăm ca iubirea-ți
 Să fie așa de rece
 Așa de incoloră