printr-o îmbrățișare
când împrăștii noroiul din inimă
peste morminte încă pâlpâind
poți ridica un munte
din vise sau treziri
nu aveam la îndemână uitarea
ci doar acel sertar al memoriei
din care dureri și fluturi
împodobeau poiana
aripi ciuruite
cuvinte cu venin
îmi repet mereu
acea fantasmă cu neguțătorii de iluzii
de care-ți aminteam
într-o șoaptă
călătoria pe mare
suflet atârnat de un val
nu știu dacă viața
ori o moarte
m-a adus aici
treceam cu pași repezi de o parte și de alta
iubire-rugăciune
rugăciune-blestem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu