a quoi je sers

 poate că moartea va veni
 precum o zăpadă timpurie
 ucigând din  razele de soare
 poate cărările cu flori
 au fost odată copii desculți
 ce poartă curcubeul în tălpi
 
 și dacă norii vor fi  să cadă
 îi sprijin în pumni
 încă respir
 nu vreau să adorm 
 strigă-mă!
 
 sfârșitul e și el o renaștere
 întâi eliberez oamenii din peșteri
 îi înfășor cu lumină 
 le poruncesc a zbura
 spre albastru
 
 un străin se crede dumnezeu
 îmi cere un pahar cu apă
 o felie de pâine
 îmi spune să-l urmez
 acolo ți-s părinții
 
 sufletul cerșește doar căldură
 i-am răspuns
 a rămas pe gânduri
 plângea
 am trecut mai departe

sfârșitul lumii pică marți

schiez printre idioți
zăpada asta divină
are miros de lămâie putredă
uneori mă întreb de ce
mereu depindem de capete pătrate
cum ar fi tanti aia de la alimentară
ce de abia știe tabla înmulțirii
sau polițistul de la capătul străzii
ce-mi șoptește uneori pervers
dacă vă grăbiți vă las să treceți pe roșu

am auzit pe la știri
că sfârșitul lumii
și inclusiv al meu
pică într-o zi de marți
iar eu marțea mai mereu nu-s pe acasă
( în general plecat la sorcovit)
n-au decât să-mi lase la poartă
un meteorit cometă întreg cerul
vor renaște la mine-n buzunar
pe când revin piatră ori frunză
sub tatăl univers

în mine se trezește un război

v-aș face loc în sufletul meu
dar mi-e teamă că azi nu am apucat
să dau cu aspiratorul
să șterg praful
și să aranjez bibelourile

inima toarce durerile de ieri
cu un fus ce spintecă din carne
fire rupte îmi sunt zilele
sub aripa unui ecou
crucificare

umbrele nu mai pot să tacă
sfâșie vântul cum o sabie
atinge sângele
îl varsă
îl renaște

îngerii îmi citesc o poezie
 brațele mamei
legănând alt prunc
am visat
că vă sap morminte

acum puteți veni
tocmai am curățat grădina
de spini
bateți încet la ușă
poate că ceasul a stat pe loc

aici aerul culege respirații
din flori eviscerate
adânci suspine
pregătiți de viață
plecăm la război

acolo ochi triști
se împletesc cu ochi veseli
ca și cum soarele
ar face echilibristică
pe linia orizontului

zâmbiți se pare
în voi fericrea zburdă
ca roua neclintită
adânc în oase
un glonte încă-mi fumegă

(imagine Stephen M. Walt)

pe aici zbor eu cu aripa rănită

și de data asta dragostea o să doară
ca spinii unui trandafir înfipți până la seva
cu parfum de inimă înfrântă
mă vei alunga
martor la aprinderea torței
a fost doar enigmaticul abis
întâia atingere o să cadă
odată cu mine

am crescut în leagănul neagru
când m-ai întrebat ce sunt scânteile
ți-am răspuns nu știu
sunt și eu ca tine
doar un rătăcit

să nu mai avem salvare
iar oglinziel ochilor
să nu mai poată reflacta decât
pietre ce-și doresc să fie flori

bisericile vând iluzii
sub chip cioplit
la ce bun să mai bată clopotele
pentru corpul flămând

pe aici zbor eu cu aripă rănită
cum o pasăre se lasă în cădere
pe-un catarg
așteptând iar zborul de mâine
mai cald mai luminos

îmi chem îngerii la horă

mult se lasă așteptată iubirea
zbor de fluturi deasupra ghilotinei
în lipsa credinței lumina răstigneşte aripi
pe crucile de fum

sufletul dăinuie și dincolo
prin visul cu hora oamenilor în alb
somnul nenumit
al brațelor culcuș

seara îmi adun îngerii
lângă o candelă
miluiește cerule chemarea
într-un mâine cu pace

Jurnal neînchipuit despre mine

Cât de...
împrăștiat poți fi , Ovidiu!
Îmi amintesc că-mi spunea săraca învățătoare.
Nu știi să joci fotbal ca alți băieți,
Sociabil nu ești,nici prea prietenos ori un elev bun
Îți sare țandăra din orice,nu ești bun la mate și nici prea dus la biserică.
Apropos, n-ai prea trecut pe acolo, așa-i?
Să fiu sincer, am mai fost, numai că biserica nu a prea fost la mine.
Hei, la ce- ți stă gândul, strigă la mine din toți plămânii instructorul auto,
Fii mai atent la drum, nu le prea ai cu astea!
Nu prea am , mai mult sunt
Simplu și dintr-o bucată,
Crescut la țara, cu apă de izvor nu Coca- Cola.
Ia zi-mi, șoptise odată un amic,
Ai fost pe la ''doamnele'' alea?
Nu, mă căutau ele
De cele mai multe ori prin vise.
Dă-mă naibii ce frumos mi-s!
( De la mijlocul nopții până al zilei când dorm...)
Și...ce carieră ți-ai ales?!
Mereu credeam că te vei face avocat.

 Nimic altceva decât un artist decăzut,
N-aș putea deveni vreodată ce urăsc atât de tare .
Știi, am avut de ales între suflet și...prostituție intelectuală.

Îți sunt curcubeu

Dacă dragostea ar avea culoarea ochilor tăi
Ar fi albastră ca marea
În vacanțele de vară,
Când vântu-ți mângâie părul.
Dragostea are culoarea buzelor tale
Ce-mi sărută durerea,
Îmi vindecă rănile.
Dragostea-i credință, rai și bucurie,
Un Dumnezeu mai mic, o pasiune mai intensă.

Când de una singură
Îmi rătăcești prin vise,
Ochii vor căuta albul, negrul
Roșul din bătăile inimii.

Te rog, șoptește-mi ploaia,
Îți sunt curcubeu.

(fotografie'' Beautiful love'' - Adeline Yeo)

Vals ruginiu

   

în toamna asta uitată sub călcâi
am visat că îngeri și-au pierdut din aripi
la slujbe de vecernie printre muritori
acum vor povesti copiilor
despre iubire-călătorie prin artere
până la inimi
ascunși în atlasul cu pereți de plastic
anatomie a uitării

împărăția verii se destramă
fulger diabolic
așternut pe covor minat
norii atârnă de cer
copii la sânul mamei

întorci atunci privirea
culegi ultima rază de soare
brațe de copaci dansează un vals
de revdere sau fugă

tresar
oare vântul e ruginiu
atunci când ucide o frunză
sau poartă pumnal
ce îi spintecă seva
( pictura- Sheila Diemert- Autumn Waltz; fineartamerica.com)

Ăsta nu-i poem și nici noi viață bună nu avurăm

M-am născut cu o săptămână înainte de programare.
M-au ținut în spital încă una,
Unde mă îmbolnăvisem de mizantropie,
De la asistentele alea cu sânii cât betoniera.
Tot atunci îmi prezise doctorul Georgescu
( În lipsa vreunei ursitoare peut etre)
Să nu mă îndrăgostesc jamais de vreo asistentă
'' Habar n-ai tu fecior cât îs astea de......''culte''.

Ziua examenului a fost plină de nori
Drept dovadă nu trecusem nici proba scrisă
Nici pe cea practică.
Ne dăduseră ceva greu din capitolul
Iubire în alb și negru
Povești la indigo.

Mi-au pus mai pe final
Costumul ăla gri, papuci în picioare
Și-o pernă la cap.
Spuneau că am trecut prin viață
Să aștept moartea
Cu brațe împletite.
Fugi de aici cucoană,
Am ocărât-o cu limba mea de șarpe
De data asta pleci singură ma belle libertine.

Arme albe

În ziua de odihnă Dumnezeu a creat poezia
 Fără prea mare efort,era în el dintotdeauna .
 A trebuit să-i dea o formă doar.
 A suflat peste litere și s-au nascut 

 Cuvinte
 Arme albe ce spintecă infernul.
 
 Ca și cum a mai fost pe acolo,
 Întâiul om a scrijelit durerea
 Pe podul palmelor ,
 Iar cel din urmă ,
 Să poată ascunde 
 Memoria sângelui .
 
 Totul se va repeta apoi .
 Pământul pustiu și gol ,
 Întunericul .
 Poezia va așeza înaintea 
 Păcatului
 Un munte  .

Fotografie  www.eaglesnestsixnations.com - 

Blestem

Să rătăceşti printre oameni
Prefăcându-te în nisip de stele
Nepăsător
La a lor venin
Să pluteşti printre îngeri
Înconjurat de demonii existenţei
Să-ţi stingi setea cu foc
Şi cutremurul inimii cu iubire
Să păşeşti pe cărări
...şi umbre

să naștem iubire

navighez între tine și mare
valurile ca un stol de păsări rătăcite
mă cunosc de pretutindeni
când amurgul se frânge în
obrajii albaștri
uite nisipul îți plânge surâsul
de cealaltă parte ecoul se zbate
pe un mal străin
mi-a ruginit gândul
într-o cochilie ciobită
vara se îmbarcă în vaporul
cu steag argintiu
mi-e prieten vântul
ce mângâie inimi
cu lacrimi de mamă
mi-e frică dar mă bucur
ca un copil ce a prezis
confesiunea frunzelor
nu caut răspuns
aștept doar să naștem iubire