Ăsta nu-i poem și nici noi viață bună nu avurăm

M-am născut cu o săptămână înainte de programare.
M-au ținut în spital încă una,
Unde mă îmbolnăvisem de mizantropie,
De la asistentele alea cu sânii cât betoniera.
Tot atunci îmi prezise doctorul Georgescu
( În lipsa vreunei ursitoare peut etre)
Să nu mă îndrăgostesc jamais de vreo asistentă
'' Habar n-ai tu fecior cât îs astea de......''culte''.

Ziua examenului a fost plină de nori
Drept dovadă nu trecusem nici proba scrisă
Nici pe cea practică.
Ne dăduseră ceva greu din capitolul
Iubire în alb și negru
Povești la indigo.

Mi-au pus mai pe final
Costumul ăla gri, papuci în picioare
Și-o pernă la cap.
Spuneau că am trecut prin viață
Să aștept moartea
Cu brațe împletite.
Fugi de aici cucoană,
Am ocărât-o cu limba mea de șarpe
De data asta pleci singură ma belle libertine.