nu poți amâna liniștea dincolo de durere
nici inima să o ții încătușată
să nu o lași să zburde
ca un ștrengăriță
rătăcită printre străini
să nu o adapi cu apa vie
care vara se strecoară
de sub streșini
ca un șarpe
răcorind trandafirii
să nu lași între noi
o moarte să vină valsând
să crezi în rugăciunea
învățată în copilărie
cum că o iubire
potolește guri însetate
un cer nou
se înalță
din adâncul furtunii
o simți
întunericul nu-i atinge buzele
nici noroiul nu-i joacă în ochi
îmbrățișare țâșnită
acum îi știi toate drumurile
rătăcirile toate
s-au stins cândva
la voi în mormânt
vineri, 31 iulie 2015
joi, 23 iulie 2015
se vede pe camere
aici a fost tărâmul făgăduit
precum în scrieri
așa și dincolo
o mână nevăzută cobora
din când în când
peste ceruri
spuneai că ploile ascultă poezii
iar singurătatea colții
unor lupi flămânzi
nu așa zboară fluturii iubito
dansează sub voal
desfăcut de păcate
se vede pe camere cum
morții au treabă
în viclean război
fac lumea să cadă
iar viii vorbesc
despre neliniști
abia mai adună suflete
când le e sete
luni, 6 iulie 2015
vara când am ucis împreună
credeai că nu se poate trăi cu atâta tristețe dar
o inimă nu bate nici pentru viață nici pentru moarte
ci rămâne într-o veșnicie nedefinită
cosciug subjugat al timpului
sunt greu de iubit
am uitat să cântăresc apa
acum plouă cu sânge
dor venele
ca bocet de părinte
risipit în vâltoare
știi gândurile îmi pot fi și dumnezei și demoni
când întuneric se izbește de lumină
se trezesc guri însetate
vii cred în evanghelii
morții demult nu mai bat din palme
sâmbătă, 4 iulie 2015
să doară ca un tatuaj în palmă
atât de suav are să doară iubirea ca un tatuaj în palmă
și parcă focul mocnește mai adânc când nu te pierzi
în brațe adormite când răsuflarea caldă nu-ți inundă fruntea
nu am să te dau pe o mie de îngeri dar ți-am vorbit despre demoni
cum se plimbă vii sau morți prin fiecare amintire nimeni nimic ușor
nu mai duce pe umeri pe tălpi nici nispiul nici umbra primelor cărări
această viață este pentru amândoi un șarpe domesticit îndrăgostit și muritor
și parcă focul mocnește mai adânc când nu te pierzi
în brațe adormite când răsuflarea caldă nu-ți inundă fruntea
nu am să te dau pe o mie de îngeri dar ți-am vorbit despre demoni
cum se plimbă vii sau morți prin fiecare amintire nimeni nimic ușor
nu mai duce pe umeri pe tălpi nici nispiul nici umbra primelor cărări
această viață este pentru amândoi un șarpe domesticit îndrăgostit și muritor
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)



