nici inima să o ții încătușată
să nu o lași să zburde
ca un ștrengăriță
rătăcită printre străini
să nu o adapi cu apa vie
care vara se strecoară
de sub streșini
ca un șarpe
răcorind trandafirii
să nu lași între noi
o moarte să vină valsând
să crezi în rugăciunea
învățată în copilărie
cum că o iubire
potolește guri însetate
un cer nou
se înalță
din adâncul furtunii
o simți
întunericul nu-i atinge buzele
nici noroiul nu-i joacă în ochi
îmbrățișare țâșnită
acum îi știi toate drumurile
rătăcirile toate
s-au stins cândva
la voi în mormânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu