credeai că nu se poate trăi cu atâta tristețe dar
o inimă nu bate nici pentru viață nici pentru moarte
ci rămâne într-o veșnicie nedefinită
cosciug subjugat al timpului
sunt greu de iubit
am uitat să cântăresc apa
acum plouă cu sânge
dor venele
ca bocet de părinte
risipit în vâltoare
știi gândurile îmi pot fi și dumnezei și demoni
când întuneric se izbește de lumină
se trezesc guri însetate
vii cred în evanghelii
morții demult nu mai bat din palme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu