vineri, 7 august 2015

amintirile au miros rânced de sânge închegat


nici azi nici mâine nu mai ești acasă
 m-ai făcut să cred că te întorci 
 într-o poezie două cuvinte o tăcere
 care să-mi străbată singurătățile
 e un bun moment să șterg praful 
 mi-am zis în fiecare dimineață înșelătoare
 când mă trezeam în toate puterile 
 deschideam o fereastră și fiecare trecător
 știa că tinerețea mea arată altfel 
 i-am rugat să-mi păstreze sângele
 martor cheie la sfârșitul lumii 
 au râs au trecut mai departe 
 ducându-și pe umeri copiii
 un vis sufocant cu inimi putrede pe catarge 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu