vineri, 7 august 2015
amintirile au miros rânced de sânge închegat
nici azi nici mâine nu mai ești acasă
m-ai făcut să cred că te întorci
într-o poezie două cuvinte o tăcere
care să-mi străbată singurătățile
e un bun moment să șterg praful
mi-am zis în fiecare dimineață înșelătoare
când mă trezeam în toate puterile
deschideam o fereastră și fiecare trecător
știa că tinerețea mea arată altfel
i-am rugat să-mi păstreze sângele
martor cheie la sfârșitul lumii
au râs au trecut mai departe
ducându-și pe umeri copiii
un vis sufocant cu inimi putrede pe catarge
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu