nașterea iubirea moartea
numai răstignirea atârnă greu
ca un plumb peste vise
să nu ceri îndurare
de la cei ce nu se îndură
nici mângâieri de la mâini
ce odată ți-au lovit obrazul
veșnic tânăr pământul
să vii așteaptă să-i cânți
despre întuneric lumini
ca unui orfan despre mamă
somnul va fi mereu
meridian prăbușit
lângă cutia cu vise
secunda mea albastră
unde-mi vei fi peste o eternitate
întreb și eu nu lovesc în inimi
statuie neclintită între umbre
ori brațe nevăzute care leagănă cer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu