cu suflete calde cu mâini încă împletite în rugăciuni
odată cu visul mereu vii ne întâlnim din întâmplare
și durerea umple spațiul gol dintre inimi cu nuclee
amintirea străbunilor azi sculptură pentru orbi
știi tu cât sânge va curge când stau la pândă
ochi nemiloși brațe întinse către nimeni nicăieri
au scris poeți despre marile iubiri marile singurătăți
umbre speranțe luptă cu timpul însă pașii lor mereu
rămân în urmă hoinărind pe străzi în fiecare zi
versurile ca un zbor cu aripi înghețate întrebi
ce rămâne ce se pierde din înălțimi din căderi
crește o țară sub călcâie o biserică fără turn
în care dumnezeu nu a pășit și nu a crezut vreodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu