toate poeziile scrise și nescrise
te pot trezi dintr-o lume amețită
ca în iubire care se întâmplă cu o respirație
a îngerilor peste întreg universul și o chemare
când ai să te-ntorci să-mi desenezi tristețea pe nisip
o moarte trecând din adâncuri către cer
din mâini care se clatină și caută fântâna
se lovesc de ziduri nu renunță inima-i aproape
o dezlegare nerostită strivită printre dinți
unde cuvintele dezamăgesc arzător
nu mi-e teamă am să duc până la capăt
această asimetrie lepădată în dezordine
cu întunericul lipit de frunte care-mi uscă ochii
puțin câte puțin
până când scripetele va învinge
izbindu-mi oasele de crucile care stau să cadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu