vineri, 5 ianuarie 2018

inner sanctum

timpul deghizat int-un șarpe veninos își lapădă pielea în asfințit
de acolo mă întorc singur obosit fără ca cerul să-mi fi ascultat
păcatele următorul tren trece pe aici de abia mâine
iar astăzi nu mi-a adus vreo noutate am fost o singură dată aproape de mine
și nu m-a dururt
știu
că în fiecare mormânt zac ceasuri întrerupte
o revoltă
verdele viu
durerea
fotografia de pe cruce
acum figură străină
nu mă privește
în ochi
mamă închide fereastra
s-au așezat deja la masă
și nu mai e loc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu