cronomiraj

tu cel care nu m-ai iubit vreodată
cel pe care pruncii din pântec nu l-au numit părinte
 nu-mi poți fi nici mie stăpân căci n-ai să mă găsești
 în pacea mea fericit sunt cuceritorul unor imperii
 dar știi tu însuți cum mă face fericit fuga prin deșert nu
 nu exagerez și nici nu mi-e sete trec zile trec nopți iar 
 e aprilie iar mă nasc de această dată dincolo de culori 
 de umbre de carne numai cuvinte fără să port povara
 semnului de ură am să învăț să dansez pe străzi unde mai 
 ieri mirosea a moarte și anotimpuri târzii nu cunoști dacă
 inima îmi bate în alb negru sau dacă uneori mai ia forma
 răsuflării de mamă crede-mă atât de tare strigă singurătatea
 din dumnezeul cu brațe schilodite numai al tău 

Fabulous picture thanks to Vidk000- Deviantart

asperger

sunt viu printre stânci cobor în adâncuri
e frig doamne în iad să nu ne minți
poeții au mâinile încătușate un început de
vers aproape necunoscut cuvinte peste tot
pronunțate cu respirație grea dincolo
strigă singurătatea eu care n-am fost
poet niciodată nu mi se par păcate
știu că ei nu le pot aduna numai sorbi
sunt urme ale unui anotimp abandonat
am plâns doamne am uitat să mă șterg
pe suflet ție ți-a atins vreodată cineva
inima cu pietre uite în acest întuneric
umbrele dintre noi par stele întreg universul
un poem din care viața-și află rădăcini

photo by helsinki_runaway deviantart

ore suplimentare de condus iluzii

a desenat cu cretă o poveste și asfaltul nu i-a putut răspunde
unde sunt cei care nu mai sunt prea tare dor urmele copilăriei
pașii ce acum iau forma unor plante carnivore de pe zidul din vechea
casă a bunicilor sunt ore pentru cerșetori pentru fericiți cum sunt pentru
muribunzi dar nu seamănă una cu cealaltă și multe sunt durerile zici sunt
prea puține cerurile prea puțini îngeri parcă mai ieri mama pregătea cina
astăzi doar flămând și obosit încep să mor strivit sub copitele amintirilor
trage pe dreapta pune frână încă îmi cresc aripi nu ai cum să știi nu poți 

 

photo resurrection by rolraffa