cel pe care pruncii din pântec nu l-au numit părinte
nu-mi poți fi nici mie stăpân căci n-ai să mă găsești
în pacea mea fericit sunt cuceritorul unor imperii
dar știi tu însuți cum mă face fericit fuga prin deșert nu
nu exagerez și nici nu mi-e sete trec zile trec nopți iar
e aprilie iar mă nasc de această dată dincolo de culori
de umbre de carne numai cuvinte fără să port povara
semnului de ură am să învăț să dansez pe străzi unde mai
ieri mirosea a moarte și anotimpuri târzii nu cunoști dacă
inima îmi bate în alb negru sau dacă uneori mai ia forma
răsuflării de mamă crede-mă atât de tare strigă singurătatea
din dumnezeul cu brațe schilodite numai al tău
Fabulous picture thanks to Vidk000- Deviantart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu