eregon

 uite aici pe pământ se milogesc
 fiecare la dumnezeul lui
 în ceruri savanții încă 
 n-au găsit nimic 
 dar cine știe
 speranța încă trăiește
 nu știu nu înțeleg
 de ce se spune
 că ea moare ultima
 când de fapt ultimul se stinge
 omul care încă visează 
 care toată viața a crezut
 nu nu contează că-n iluzii
 vorbe oameni în himere
 în sufletul său dacă e pace
 e tot ce contează
 ce primează
 ce-l înalță
 al meu ia uneori forma
 unui poem 
 alteori 
 mai ales seara
 mi se strecoară în paharul cu absint
 se scurge în sângele meu
 sărut de femeie
 dumnezeul meu îmi mângâie
 trupul încins
 îmi frământă carnea 
 mă dorește ca
 un vagin 
 în așteptarea orgasmului 

Photo Obscenity by Indi_Sulta