dar era soare când
m-am trezit odată cu ziua
au crezut că nu voi rămâne
de aceea port încă în trup
semne de du-te vin-o
între lumi când sunt pe aici
îmi este insuficientă realitatea
și visez mă pierd îmi spun că e
destul timp să învăț frumusețea
unor cuvinte abia muscate ce
muritorii numesc poezie dar
stăruie în mine umbra lor șoapta
aici nu mă cunoaște nimeni
când îmi scot sufletul la plimbare
ca un fluture mort când spre inimă
se aruncă cu pietre deschid poarta
și e deja mâine azi iubirea respiră în culori
și e liniște sau doar o calmă rutină
aici acolo mereu am să întârzii
fotografie de touch_dbyred deviantart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu