duminică, 14 aprilie 2019

cu moartea niciodată nu se poate glumi

 e răcoare în celule 
 adormi cu o mână sub cap
 și vrei ca dumnezeu
 să-și aducă aminte de oameni
 măcar preț de un cutremur
 să zguduie iar lumea prin 
 câteva cuvinte nenumite
 și-o interminabilă moarte
 dar fericirea nu durează mult
 o știi îți fixezi un punct în gol
 într-o lumină oarbă unde auzi
 cum respiră liniștea n-ai timp 
 să prinzi în brațe toți fluturii
 care odată te-au învățat să zbori
 securea călăului veninoasă precum
 un șarpe visul întors ți se face de drum

foto de Herre Vermeer



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu