e răcoare în celule
adormi cu o mână sub cap
și vrei ca dumnezeu
să-și aducă aminte de oameni
măcar preț de un cutremur
să zguduie iar lumea prin
câteva cuvinte nenumite
și-o interminabilă moarte
dar fericirea nu durează mult
o știi îți fixezi un punct în gol
într-o lumină oarbă unde auzi
cum respiră liniștea n-ai timp
să prinzi în brațe toți fluturii
care odată te-au învățat să zbori
securea călăului veninoasă precum
un șarpe visul întors ți se face de drum
foto de Herre Vermeer

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu