Nebulae

 

sunt fascinat de povești cu întunericul

de parcă nopțile ar amâna zilele și aș

mai putea încă o dată să gust din fagurele lunii

să iau demonii de mână și să cânt

litanii către îngerii

care m-au făcut să cred

că trecerea nu-i obișnuință

aici liniștea-i descompusă în mii de cuvinte fără înțeles

ca ploile când străbat străzi nebotezate

inima lasă o singură urmă și devine izvor

o iubire ascunsă în scrisori necitite

Fotografie:Kubica(deviantart.com)
 

alunec printre vieți

 

poate e vremea să ies din cerc în orele abia luminate când rostogolesc cerul

ca pe un bulgare o frumusețe ce te sfâșie de viu și te seacă fereastră fără stele

pe care o tot visez și-mi țin răsuflarea aici în mine e un oraș de fier odată am adormit

cu spinarea sprijinită de gratii  nu eram decât o pulbere ce acoperea totul am căzut

printr-o gaură în altă lume niciodată nu am să mai trec strada cu cireșii în brațe cea mai rapidă

cale de a părăsi lumea alte gânduri se derulau în minte universuri gravate pe pleoape un mormânt al meu

vor veni dimineți trebuie doar să doresc și să cred 

Photo:MrNorseMan_deviantart.com