sunt fascinat de povești cu întunericul
de parcă nopțile ar amâna zilele și aș
mai putea încă o dată să gust din fagurele lunii
să iau demonii de mână și să cânt
litanii către îngerii
care m-au făcut să cred
că trecerea nu-i obișnuință
aici liniștea-i descompusă în mii de cuvinte fără înțeles
ca ploile când străbat străzi nebotezate
inima lasă o singură urmă și devine izvor
o iubire ascunsă în scrisori necitite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu