poate e vremea să ies din cerc în orele abia luminate când rostogolesc cerul
ca pe un bulgare o frumusețe ce te sfâșie de viu și te seacă fereastră fără stele
pe care o tot visez și-mi țin răsuflarea aici în mine e un oraș de fier odată am adormit
cu spinarea sprijinită de gratii nu eram decât o pulbere ce acoperea totul am căzut
printr-o gaură în altă lume niciodată nu am să mai trec strada cu cireșii în brațe cea mai rapidă
cale de a părăsi lumea alte gânduri se derulau în minte universuri gravate pe pleoape un mormânt al meu
vor veni dimineți trebuie doar să doresc și să cred
Photo:MrNorseMan_deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu