în diminețile acelea când se crapă de ziuă târziu dumnezeu a venit
să locuiască printre oameni era doar un copil ce abia începea să înțeleagă
durerile altora mirosea a iarna care se apropie o întâlnire cu moartea
din care toți au învățat miracolul supravieturii desfăcut și reasamblat
smulși cu brutalitate din tihna somnului din noaptea care a învăluit totul
chiar și pentru asta au avut credință când el i-a privit cu lacrimi ce ardeau
înapoia ochilor nu suntem lucruri furate de lumină suntem veșnicie și
frica nu mai există trecutul își deschide ușile fragile trecutul își închide
ușile fragile dumnezeu e o pasăre i-au deschis larg fereastra în albul de afară
viață se scurge ca o muzică prea tristă pentru urechile omenești suntem greșeli neforțate
în întunericul de peste zi o furtună cu zgomotele făcute de inimi care se rup în două
Fotografie:Kosivara_deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu