nu știu să mă leapăd de sentimente fiindcă atât de mult am iubit lumina
că aproape am crezut-o m-am cufundat atât de orb în pielea ei ca într-o femeie
a știut să mă atragă cu zâmbetul cu pleoapele apoi raze i-au curs din păr
o terapie cu îngeri știi cine ne-a zărit odată plimbându-ne prin oraș a spus
că avem viitor de aur dar noi suntem doar niște comuni oameni obișnuiți
chiar dacă uneori ne izbesc ochii lucruri pe care nu le putem cuprinde
să nu mai fim să dansăm goi pe sub cerul mai aproape de moarte
nu suntem cei care trecem nu suntem cei care scriem iubirea în oglindă
mi-e frică să locuiesc în mine de unul singur în tăcerea tuturor acelor dureri
nu ne-am văzut niciodată rugându-ne pentru oameni ori vremuri nu există frică
umbrele noastre să nu-și mai vorbească dacă acolo nu a fost tristețea va veni
Photo :Kozivara_deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu