visez o lume în alb-negru ca o rămășiță de comunism
când dragostea oamenilor era umbră peste dealuri
statul la cozi infernale apă caldă mult prea rece și
cum te căutam carne în carne aproape crezând într-un
dumnezeu nesupus și atunci tresar fără ca ceva irevocabil
să se fi întâmplat caut un pistol cu gloanțe infinite nu cer mult
mă face fericit și fericirea este o urcare spre neant așteptare
fără răgaz fără speranță voi reîncepe să iubesc să cred în alte vieți
în morțile de ceară am nevoie de această ușă pe care mi-o deschideai
ți-aș împrumuta inima în noaptea asta îmi ține de urât cât o bătaie de aripi
poate nu mai pierd cerul așa cum îl știu copilărie văduvită de arbori albaștri
Fotografie lovemetallullyby-deviantart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu