Z

 

am crezut în puterea cuvântului de a zgudui lumea

mă înfior la fiecare bătaie a inimii ca un fluture captiv în ciment

duc războiul meu aș vrea să trăiesc în copilărie

când mă legăna mama și tata mă ținea pe genunchi

aici singurătatea mușcă din fericire se contopesc

nu pot provoca destinul îmi aruncă mereu tancuri sub ferestre

e o spirală a durerii din care nu mă pot desprinde

pierd credința când speranța îmi e în adâncuri

iubirea ca și moartea se aseamănă prin întunericul de după

sinucidere mi-am scris cu sânge în pălmi