Aveam pe atunci o țară doar a noastră
Cireșaria
Între cireșul tău și banca din fața casei mele
Cum soarele arde în asfințituri
Și renaște îm dimineți cu inimi deschise
Cum ploaia cernea lacrimi
Peste iarbă și flori
Ulițele vieții
Misterios țesute
Dincolo de timp
Mai există și astăzi
Chiar dacă noi existăm dincolo de ea
În locul cireșului au plantat un magnoliu
Iar de pe bancă ploile mai șterg din amintiri
Mi-e dor de copilărie
M-am trezit strigând cu spaimă
De brațele mamei
Atât de fragile
Ca o lume de porțelan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu