nu-mi pasă că astăzi plătesc cu singurătatea
toate răzvrătirile
încă nu am văzut nimic
uneori trăiesc fără mine
de cealaltă parte a străzii
mă mai întâlnesc cu celălalt
când merg să-mi mărturisesc decăderea
poate într-o zi mă voi părăsi
și voi schimba cărarea
ca un abandon
o scrisoare de adio
plec în căutarea copilului
care odată credea
că luna e o vată de zahăr
iar soarele o bomboană pe băț
nu mă voi salva de la moarte
dar atât durerile cât și iubirea
vor fi reciproce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu