n-am știut să fiu fericit decât vara
când pe ulițele satului se zdrobeau clinchete de copii
bolta cerului albastru nestrăpunsă de ploi
și totul în jur mirosea a iubire
plăcintele bunicii brațele mamei
ochii bunicului iarba proaspăt cosită
tot ce azi am pierdut fărâmă de viață
născută dintr-o scânteie cutremurată
mama s-a stins primăvara bunicii într-o toamnă
parcă s-au dus de atunci ani lumină de dor
în catedrala sufletului nu mai țin slujbe
nici nu mai bat clopote albe
se sting încet în mine amintiri
ca un apus de soare
Photo credit generatedcreations -deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu