vagitus

 la sfârșit de săptămână (pe atunci nu erau weekenduri) părăseam 
 cuștile de beton mutam un geamantan greoi în portbagajul  
 daciei și respiram aer proaspăt din câmpie în fiecare seară 
 priveam un cer mai altfel cu stele altfel și poteci luminate  
  
  
 mereu liniștea  
 ni se topea în cănile cu ceai  
 amaestecam tăcerea cu speranțe  
 și zahăr puțin de proastă calitate  
 nu se găsea prea bun în comerț  
  
  
 mama pregătea plăcinte  
 și tata venea cu suc vegeta 
 palmolive rexona 8X4 perechi de blugi 
 seara ne uitam la dallas plus 
 programe sârbești dobro vece postani gledoți 
 
  
 uneori diminețile prindeam fluturi 
 pe când se agățau de aerul văratic  
 azi nu mai știu dacă fluturii pot trece și dincolo 
 știu doar că amintirile sângerează 
 când se lovesc de pietrele memoriei

 

 

dacă totul se prăbușește acum cui îi mai pasă de poezie

 

oricine ai fi trebuie să înveți să iubești să te iubești până la invelirea în sânge

să intri în pieptul marii neînfricat precum o corabie 

îți scriu de pe un munte sub care se ascund întunecimi

și brațele îmi țâșnesc către tine

dacă am muri striviți de diamante 

fiecare în liniștea lui 

fără a striga către lume 

din pulberea inimii 

am uni într-un paradis cutremurat

toată poezia adormită sub pietre 

 

ferpar

 

    

anii s-au așezat straturi straturi peste beția vieții ca o nebunie voluntară

întâi m-am bucurat de senectute  un început dintr-o poveste de iarnă

când aveai dreptate să îți fie greu să recunoști fiecare amintire de sub fulgi

mama încă se aranjează în oglindă îi place să fie cochetă să se plimbe prin părul ei

toate fericirile lumești mă ține iarăși în brațe și-mi arată amintiri teritorii incredibile

ale memoriei mă plimbă deasupra munților mă trezește din moarte 

în vise aduci pe lume pacea nu a noastră este această strălucire ci a lumii 

ce va să vie unde mâini tremurânde feresc inimi de gloanțe 

de aceea am jurat să dorm să nu mă mă mai poată furtunile găsi 

 

Fotografie de Ickhy Malka Ifansyah -Perseverence