anii s-au așezat straturi straturi peste beția vieții ca o nebunie voluntară
întâi m-am bucurat de senectute un început dintr-o poveste de iarnă
când aveai dreptate să îți fie greu să recunoști fiecare amintire de sub fulgi
mama încă se aranjează în oglindă îi place să fie cochetă să se plimbe prin părul ei
toate fericirile lumești mă ține iarăși în brațe și-mi arată amintiri teritorii incredibile
ale memoriei mă plimbă deasupra munților mă trezește din moarte
în vise aduci pe lume pacea nu a noastră este această strălucire ci a lumii
ce va să vie unde mâini tremurânde feresc inimi de gloanțe
de aceea am jurat să dorm să nu mă mă mai poată furtunile găsi
Fotografie de Ickhy Malka Ifansyah -Perseverence
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu