Din seara aceea parcă
Vinul era tare și negru ca sufletele morților
Fără ca moartea încă să dea târcoale
Pe strada noastră fluturând steaguri roșii
Îmbibate în sânge și noroi
N-ar trebui să-mi amintesc de această uitare
Când fericirea avea gust de vin și de viață
O privire îndreptată către ferestre cu stele
Ne mușca asfaltul din pantofi
Ca și cum de asta ar depinde
Răsăritul de cealată parte a lumii
Visez din ce în ce mai des morminte
Și cum cineva îmi vorbește dintre cruci
Mi-a spus odată un trecător
Că nu-i semn bun că va chema potopul
În ușa cimnitirului s-a crăpat de ziuă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu