plouă în oraș
amintind de o veșnică adolescență
când mergeam la furat cireșe
știam atunci
știm și acum
că toate lucrurile
sunt furate din dragoste
ochii tăi
drumuri de lumină
nu suntem ceea ce se vede în oglindă
suntem ceea ce se simte în inimi
sub umbrelă te năpădesc
ruinele unei foste iubiri
ca o durere nelocuită
respiri mirosul de cer
esența pură a străzilor
printre nori pulsează speranța
cât mâinile noastre încă se sărută
iubirea-i tristețe trecătoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu