dintr-un anticariat
cu ferestre către răsărit
și gratii sufocate
azilul de noapte
în care aerul
miroase a carne străpunsă
precum incontinența tăcerii
ce ține în brațe un calendar
cu ani sacrificați
orologiul trist cântă
secundele nude se preling
pe cadran
credința îmi va fi trează
doar până la cântatul cocoșilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu