Cum iubirea nu e altceva decât
O mână a cerului peste
Cărările din umbră
Poemul cu scântei sleite
Al prizonierilor fără nume
Nu mă acuza că le vorbesc frunzelor
Mereu întreb dacă toamna
Inimile pot cânta în întuneric
Voi rămâne străin
În propria viață
Mereu încalc poruncile
De curând am aflat
Unde ploile își fac culcuș
Sunt copil încă,n-ai crede
Că visele pot fi orfane
Alunecă prin genele moi
Respirația acestui oraș prăfuit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu